Clubul de Presă Vâlcea deranjează încă de la înființare, fiind considerat, în anumite grupuri de interese, un neașteptat și nedorit pol de putere capabil să strice anumite aranjamente politico – economico – mediatice.
În consecință, pe Facebook, acolo unde opinează ”ziariștii profesioniști”, apar mici deliruri de sorginte opiacee în care ni se face horoscopul. Vom face așa și pe dincolo, vom fi șantajiști, lacomi, hoți de bani publici.
Când ? În curând.
Știu metoda, a fost aplicată asupra mea ori de câte ori am scos un nou ziar, fiindcă invidia e direct proporțională cu neputința unora. Amatorii de can – can și puneri la cale dau din nou semnale că există și nu au de gând să renunțe la osul lor de ros.
I-aș invita la creativitate și perseverență, drumul e mai drept și mai sigur.
Clubul de Presă Vâlcea este abia la câteva momente după nașterea care unora le sună în cap ca un Big Bang rău prevestitor. Îi invit la calm și le sugerez să renunțe la uneltele și metodele cu care au fost obișnuiți să supraviețuiască în mass media.
În locul aburilor bârfei, al donquijotismului, al umflării în pene, le propun să trăiască după formula clasică a presei care înseamnă transparență și credibilitate.
În anii 90 s-au dospit fățărnicia, demagogia, ura, iar în următorul deceniu aceste trăsături au provocat mari daune imaginii ziaristului din județul Vâlcea. Clubul de Presă încearcă să recredibilizeze domeniul și să salveze ce se mai poate salva din statutul gazetarului.
Va fi foarte greu, probabil că toți sau aproape toți suntem afectați de ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului și știu că unele dintre proiectele noastre vor fi catalogate chiar de noi, peste o vreme, drept utopice, dar ceva – ceva tot vom construi, piatră cu piatră, pentru a pune o nouă temelie minunatei noastre meserii.
Le spun deci celor care se tem de Clubul de Presă că este inutil să asmută asupra noastră vechile și jerpelitele hiene, sufletele frustrate, inimile crăpate de invidie, condeiele ruginite bune doar pentru programul rabla al preso – politicii.
Inutil, fiindcă nu avem timp, chiar dacă ne pasă, nu ne influențează, chiar dacă, pe unii, ne enervează, pe bună dreptate.
Am scris aceste rânduri cu teama că pierd timpul.
Probabil că și acum se va dovedi că de ce îți e frică, de aia nu scapi.
De râia cunoscuților gargaragii.
Gheorghe Smeoreanu
