Marcel Ciolacu – abordare greșită a „păcănelelor”

Sfătuit de cei care „l-au acceptat”, probabil, ca viitor vasal din poziția de președinte al României, actualul premier și președinte, deocamdată, de PSD, își construiește o imagine de  „dur”. Multitudinea de decizii controversate din ultima vreme, transpuse în ordonanțe care lovesc puternic în diferite segmente ale populației, dar acoperă cu perseverență toate domeniile din privat lăsând în continuare cohorte de bugetari să facă evaziune fiscală la vedere, au menirea de a convinge electoratul,  dar mai ales membrii de partid și simpatizanții stângii, că avem de a face cu um lider corect, decis, cinstit, eficient, care caută, găsește soluții și le pune în aplicare.

Dar și atunci când vrea să facă ceva bun și logic, premierul Ciolacu sau sfătuitorii săi nu găsesc soluțiile  care să fie și cele mai democrate. Marcel Ciolacu, premierul României și președintele celui mai mare partid, declară la RTV: „Până nu rezolv cu păcănelele, nu mă las.”.

Este adevărat că în prezent a luat o amploare fără precedent industria jocurilor de noroc din țară: peste tot în orice orășel, pe toate străzile, găsești săli de jocuri de noroc și agenții de pariuri. Este adevărat că mulți dintre proprietarii acestora exportă profitul, că mii de români au devenit ludopați, adică dependenți de aceste jocuri, că și-au pierdut banii, sănătatea și familiile stând în cazinouri sau săli cu păcănele. Că este un fenomen care afectează grav mai ales tineretu .  La fel de adevărat este că această afacere aduce  bugetului de stat bani buni și a creat locuri de muncă pentru mii de femei tinere care nu aveau nicio șansă să se angajeze măcar femei de serviciu într-un CJ sau liceu și să aibă un salariu decent.

Dar decizia cea mai democrată  și normală este ca prin Guvern, care poate emite o ordonanță sau propune Parlamentului o lege, să se transfere comunităților posibilitatea de a alege. Primăriile prin decizia consiliilor locale să stabilească exact zona din UAT, locul sau locurile în care se pot desfășura aceste activități eventual să încaseze și o taxă pentru acordarea aprobării de funcționare a fiecărei locații în sine. Poate unele comunități doresc să devină mici Las Vega-suri unde să vină oameni special pentru a juca jocuri de noroc. Poate altele mai liniștite din mediul rural vor ca în acea localitate să nu funcționeze nicio sală de jocuri, altele vor alege zonele mărginașe ale localității sau în care nu există alte activități economice, unități de învățământ. Fiecare comunitate poate să facă consultări publice și apoi să lase un timp agenților economici care dețin aceste unități pentru a le închide sau transfera.

Anul viitor vor fi alegeri. Candidații pot promite în baza unei astfel de legi că vor limita locurile, pot propune excluderea jocurilor pe tot UAT-ul, sau, din contră, aprobarea acestora oriunde. Populația va decide și prin vot ulterior și prin reprezentanții ei, adică consilierii locali și primarul. Statul va câștiga în continuare din taxarea și impozitarea industriei, cei cu sălile vor mai renunța probabil la unele locații și aparate, dar clienții împătimiți și cei ce au bani de pierdut vor avea unde să meargă să-și continue viciul, dar măcar România nu va mai avea toate străzile pline cu așa ceva și vor rămâne spații comerciale bune libere pentru alte activități economice .

Traian Guminski

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top