În meseria mea de jurnalist am cunoscut ceva prefecți din județul nostru începând cu anul 2008, de când pe fotoliul instituției se afla Remus Grigorescu. De atunci Vâlcea a numărat câțiva prefecți, numiți politic, evident, că doar această este conotația funcției. Au fost prefecți de acțiune, cum este cazul celebrului Petre Ungureanu, prefecți cu o anumită diplomație, cum este cazul Nadolu, prefecți care au venit din mediul rural dar s-au descurcat mai bine decât onorabil, cum este primarul Costea sau prefecți foarte tineri dar foarte implicați cum este Sebastian Fârtat. Toți au fost puși politic dar majoritatea s-au descurcat bine și chiar nu s-au făcut de râs.
Până acum, când să-mi fie cu iertare, avem cel mai țăran, mai funciar, chiar complet inoportun personaj din politicul vâlcean. Oprea bate recordul de catastrofe politice din județ, este complet paralel cu această funcție, este efectiv un eșec. Da, Vâlcea deține recordul absolut în calamitatea funcției prefecturale. Omul care ocupă această fucție poate fi orice altceva fochist la un liceu, șef de brigadă la SMA, brigadier silvic, politișt local, ”poștar de țară” care aduce cu bicicleta pensia și Scânteia. un plotonier care amendează copiii de pe maidan, șef de sală la o cantină muncitorească, portar de fabrică, orice loc de muncă onorabil într-o țară normală dar numai prefect, nu. E halucinant, o evoluție a unui ins care nu știu dacă a terminat de citit măcar Cireșarii sau Hansel și Grețel, să ajungă în topul instituțiilor vâlcene. Primarii din Vâlcea au un zâmbet în colțul gurii, d-ăla știm de care, când pomenesc numele prefectului. Este Desene Animate, pe bune. Nu doar că ne confruntăm cu un (non)intelectual, un Pazvantie care doar pentru că ia scamele lui Radulescu și știe să stea drepți ocupă o astfel de funcție.
Instituția Prefectului se află în cel mai abisal gol de potențial, cu un astfel de fochist, de ”nene”, pentru că nu știu altfel cum poate fi botezat. Acel nene pe care il strigă copii să le dea mingea. Un om ”jovial de simplu, după vorbă, după port”, un om a cărei estetică, netezime a fetei, o prefațează pe cea a sinapselor și penuria dendritelor. E luciu dragii mei. Sincer, ador să devină Vâlcea un caz național în ceva. Cum a fost cu acel cămin de bătrâni. Am râs mai rău decât la spectacolelor cu Benny Hill. Este spumos, este fantastic, oferă un urieșesc mod de a te relaxa, prefectul nostri. E atât de gol pe interior dar atât de plin de nimic. Da, Paradoxal, este singurul om care este plin de nimic. Dar acel nimic îi oferă o alură d-aia aproape mitologică. Priviți-l la ocazii de astea 1 Decembrie, 24 ianuarie, Svejk, Dandanche, Patraulea, Pafnutie, merge orice chestie haioasă să i se spună.
Da, domnule Rădulescu, nu vă supărați, dar sunteți vinovat pentru că ați făcut din primul brigadier de SMA, prefect de Vâlcea. Spălati-vă pe cap cu el dar va faceți de râs și ne oferiți nou, sardonice spasme hazlii doar gândindu-ne la ce arlechin ocupă funcția de prefect de Vâlcea.
Aaaa, arlechino arlechino…! Pugacheva de aici s-a inspirat.