Între dansul boșimanilor al Carmencitei Iohannis și șoldurile fezandate ale Șoșoacăi nu mai există diferențe de prostie!

Mă uit cu silă la Primul Bufon al țării cum se scălâmbăie prin lumea a treia dansând cu boșimanii și alte nații ale lumii, pentru care Omul Alb până mai deunăzi era vreo zeitate cosmică. Mă uit și îmi dau seama cât de ratată este clasa politică din România, dacă în 2020, ne-a forțat să alegem între doi mediocri profesori de Agnita și de Videle. Iohannis un profesoraș de fizică la școala din Agnita și Dăncilă o profesoara de tehnologie la școala din Videle. Două personaje simple, modeste intelectual care au profitat unul că e ”neamț” și una de suportul partidului. La români, a fi neamț, a avea cap de neamț însemna un respect apriori, comparativ cu miticii de pe Dâmbovița.

Klaus Iohannis a ajuns președinte de țară în urmă cu 9 ani, după ce l-a faultat pe Crin Antonescu în partid, după ce se distrase cu Dan Voiculescu prin 2009 și după ce l-a învis zdrobitor pe alt ipochimen politic, Victor Ponta. Iohannis părea atunci în 2014, catalizatorul care va reuni țara, o va educa și o va antrena în cel mai solid parcurs european, cu valori și principii sănătoase. Numai că trebuia să te gândești că un umil profesor de fizică de la Agnita care a dat din coate să parvină până la funcția de Inspector Școlar, un oportunist de carieră nu avea cum ”civilizeze” o națiune, când tocmai el era ipocritul principal. Dar cine se gândea la asta în acele momente?

Și cu cine nu s-a înțeles? Evident cu Victor Ponta. De ce l-a învins pe Ponta? Pentru că sunt la fel. Numai că Iohannis, ceva mai versat, mai uns cu toate alifiile a punctat în disputa cu siamezul lui social-democrat. Iohannis și Ponta sunt gemeni, sunt embrionari la fel, ticăloși, mincinoși, oportuniști, fanfaroni. Ultimul gest politic al lui Iohannis a fost ”geaca roșie” din 2017. Când s-a agățat de societatea civilă, a furat mișcarea străzii și a dar senzația unei amăgiri, că dincolo de ipocrizie ar putea exista speranța. Dar din păcate, aici s-a terminat totul. Iohannis a încetat să mai existe din vara anului 2017. Nu mai reprezintă nimic pentru nimeni.

În 2019 salvează PSD-ul de la autodistrugere, pregătind o coaliție parlamentară, profitând de nerăbdarea lui Orban și o demite pe Dăncilă, cu un înainte de alegerile generale, oferind social-democraților gura de oxigen, după cel obținuseră 20% la alegerile europarlamentare. Intră în pandemie total nepregătit, fâcând niște scheme stupide de-a alegerile anticipate, joacă rolul lui Vadim Tudor, inventând ca un nărăd, o pretenție a UDMR de autonomie a Ardealului. Îl sacrifică pe Orban pentru Cîțu în fruntea PNL, apoi pe Cîțu pentru oligofrenul Ciucă, la doar șase luni distanță, aruncând PNL într-o nebuloasă din care nici acum nu își revine. Face un blat cu Ciolacu, cel mai slab premier din ultimii 10 ani, un alt parvenit în politică.

Acesta este Iohannis care se pozează la piramide sau dansând cu boșimanii, în cea mai dură criză a finanțelor publice după cea din 2008, când guvernul se bâlbâie și nu știe care este fereastra de a ieși din acest labirint în care toate deciziile sunt de o incompetență crasă, primesc bursă de merit nu doar elevii cu 2,50 de la Agnita dar și deținuții care fac școala primară la Colibași.

Practic România este la această oră guvernată de cea mai sinistră ecuație politică, Un guvern incoerent și plin de analfabetism economic, două partide politice care i-au oferit lumii politice pe Ciolacu și Rareș Bogdan și un președinte nesimțit de prost. Un haos care alimentează implicit zona septică a societății, din car rezultă coprofagia jucată foarte bine de Simion și Șoșoacă. Dansul boșimanilor din Africa în jurul primei doamne fac sincer ca șoldurilor obeze ale Șoșoacăi să nu mai pară atât de dezagreabile. Carmen Iohannis o reevaluează indirect pe isterica senatoare și o fac frecventabilă. Așa cum Ciolacu și tălâmbul de Ciucă îl hrănesc politic pe Simion.

Suntem în cea mai mare groapă de potențial, Iohannis a reușit să compromită moral, etic și principial societatea, a obturat orice speranță că lucrurile se vor mai așeza, încât este foarte greu să mai determini electoratul educat să mai iasă la vot în 2024. Pentru că leapșa luată acum 9 ani cade greu la stomac.

Imaginea intelectualului care stătea aseară și privea abătut cum țopăia prima doamnă alturi de zulușii de prin junglă, imaginea acelui alegător, care stă abătut cu mâna sub bărbie, amintindu-și de cozile la vot din 2014, de cât de fericit striga pe străzi, la rezultatul alegerilor. Această imagine a dezămăgirii, a disconfortului, a ”cât de prost am putut să fiu”, este o imagine care spune totul. Tace, fumează, se scarpină la nas, face o grimasă și dă drumul la serie de sfinți, paști, cristosi și dumnezei. Dar este clar că la vot nu mai iese.

Liviu POPESCU

Liviu Popescu are 15 ani vechime în presa scrisa și TV. Editorialist, analist politic, fost corespondent AGERPRES, colaborator TV și la diverse publicații locale şi naționale, autor de reportaje și materiale economice. 

Scroll to Top