12 noiembrie 1330. O luptă care a schimbat istoria românilor. În bine sau în rău?

În Istoria universală a lumii sunt câteva date și localități importante sau mai bine spus locul unde s-au desfășurat lupte care au marcat decisiv cursul și evoluția lumii, a lucrurilor. Salamina, Cartagina, Trafalgar, Gettysbourg, Boston 1776, Pădurea Teutoborgică, Novgorod, Normandia, Stalingrad. Sunt evenimente care au modificat cursul istoriei. Multe în bine, altele au alterat decisiv chiar harta Europei. Fără victoria triburilor germanice din Pădurea Teutoborgică, azi în Europa, statele latine erau majoritare. În fine, tocmai din acest motiv istoria și geografia, două discipline complementare sau suprapuse sunt atât de fascinante prin fenomenologia pe care o propun.

La scară redusă și istoria românilor, nu doar a României, are parte de aceste lupte și schimbări uriașe pe traseul destinului iar prezentul de azi este produsul a cel puțin două milenii de convulsii, evenimente și confruntări demne de notat. Anii 104-105 ar fi primul mare eveniment decisiv în trunchiul istoriei românilor, fără de care latinitatea noastră nu ar fi existat.

Pentru mine și 9-12 noiembrie 1330 o pot considera o dată crucială în istoria românilor. Este vorba de lupta de la Posada, unde armata modernă pentru acele vremuri, a regelui angevin, Carol Robert a fost efectiv zdrobită într-o trecătoare de valahii lui Basarab I. Cavalerii maghiari au trecut astfel pe sub furcile caudine în încercarea lor de a supune Țara Românească. De altfel, succesul valah a permis ulterior cristalizarea principatului feudal, consolidarea unei dinastii, a Basarabilor și o relativă independență pentru o scurtă perioadă dar suficientă pentru embrionul statal românesc. Este primul mare eveniment major din istoria valahilor, noi fiind foarte mult absenți în primul mileniu din axiologia europeană. ”Marea vacanță de 7 secole a românilor” cum frumos o parafrazează Emil Cioran, referindu-se la perioada prea puțin cunoscută, cuprinsă între retragerea aureliană și până la primele cnezate.

Bun. Ce ar fi fost dacă la Posada, valahii nu ar fi fost învingători, ci oastea imperială? Aici, istoria permite o lungă listă de speculații, bazându-ne pe evoluția ulterioară a lumii medievale în această parte a Europei de Est. În varianta în care la Posada, Carol Robert de Anjou ar fi câștigat lupta, Cine era de fapt Carol Robert de Anjou?

Carol Robert era fiul lui Carol Martel de Salerno şi al Clementiei, fiica împăratului romano-german, Rudolf I. Pe scurt provenea din două familii renumite în toată Europa prin vechime, nobleţe, dar mai ales prin prestigiu şi putere. Carol Robert de Anjou avea numai 12 ani, când în 1300 a fost trimis în Croaţia pentru a revendica tronul Ungariei. Şi asta fiindcă în aceea perioadă regatul Croaţiei făcea parte dintr-o uniune cu regatul Ungariei.  Tânărul principe de Anjou era susţinut de marea aristocraţie croată, condusă de Paul Subic. Andrei al III lea murea la 1301, iar rivalii tânărului prinţ de Anjou la tronul Ungariei rămâneau Venceslav al Boemiei, susţinut de nobilimea maghiară, şi Otto de Bavaria. Cu sprijinul aristocraţiei croate, papa Bonifaciu l-a recunoscut pe Carol Robert de Anjou drept rege al Ungariei în 1303. Carol Robert de Anjou, împreună cu vărul său, Rudolf al III lea de Habsburg, l-au atacat pe Venceslav, care a renunţat la tronul Ungariei în favoarea lui Otto de Bavaria. Mai rămâne un singur pretendent. În 1307 însă, Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, îl ademeneşte cu mâna fiicei sale pe Otto de Bavaria şi îl ia prizonier. Între timp Carol Robert de Anjou a câştigat lupta pentru putere cu aristocraţii maghiari şi în cele din urmă, în 1310, a fost încoronat rege al Ungariei, cu coroana Sfântului Ştefan, asta după ce mai fusese încoronat, anterior, încă de două ori. Noul rege al Ungariei avea să devină unul dintre cei mai importanţi suverani ai acestui stat medieval. A contribuit din plin la feudalizarea regatului şi la dezvoltarea sa economică şi culturală. A dezvoltat o armată puternică după model apusean, în care cavalerul înzăuat juca rolul esenţial. 

Așadar, precum regatul Croației, după victoria de la Posada, Valahia ar fi intrat în componența imperiul maghiar și ulterior ar fi făcut parte din Imperiile succesorale Romano-German, Habsburgic, Austro-Ungar, până în 1918. Dacă restul istoriei ar fi decurs normal. Ce ar fi însemnat pentru Țara Românească acest lcuru? Am fi fost incluși în civilizația apuseană, cu siguranță la religia catolică, (ulterior) am fi avut o altă dezvoltare socială și economică. Ordine cavalerești, cetăți burguri, intram în siajul dialecticii central-europene. Bulgaria ar fi rămas ea un tampon între lumea islamică a otomanilor și Europa creștină. Efectiv, granițele care au fost multă vreme (700 de ani) pe arcul Carpatic s-ar fi translatat pe Dunăre iar spațiul cunsocut drept Oltenia și Muntenia ar fi fost ducate în cadrul marilor imperii care s-au succedat în Europa Centrală. Transilvania este un exemplu, a fost pentru perioade lungi de timp și sub autoritate germană și maghiară, ba chiar și sub imperiul lui Napoleon, pentru o scurtă perioadă, după victoria de la Austerlitz.

Așadar, dacă la Posada, valahii lui Basarab nu ar fi câștigat, Țara Românească ar fi intrat în sfera occidentală de evoluție. Religie, ierahie socială, ierarhie statală, procese și transformări economice, tipice Croației de exemplu sau Boemiei. Dacă privim lucrurile în modul ăsta, parcă victoria lui Basarab I, foarte frumoasă de altfel, nu mai are farmecul istoriei, depinde din ce unghi privim lucrurile. Privind la evoluția noastră ulterioară Posadei, mare parte sub suzeranitate otomană, până în 1877 și implicit cu trăsăturile specifice societății și economiei orientale.

Din acest punct de vedere, Bătălia de la Posada poate fi considerată o dată crucială în istoria românilor. Ea a marcat definitiv parcursul nostru în timp și areal socio-geografic și religios. Spre Est. Românii au intrat în sfera euro-orientalismului și nu a euro-occidentalismului. Mai mult, în Europa centrală și de vest, după anul 1400, deci la 70 de ani, după Posada, Evul Mediu se cam încheie, treptat începe o tranziție spre renaștere, burgurile au un cuvânt de spus în defavoarea cetăților. În schimb, în acestă parte de Europa, Evul Mediu abia începe. Pentru românii, Posada este o cotitură a destinului, pentru Vest a fost doar o graniță de vest, definitiv stabilită pe arcul carpatic.

Liviu Popescu are 15 ani vechime în presa scrisa și TV. Editorialist, analist politic, fost corespondent AGERPRES, colaborator TV și la diverse publicații locale şi naționale, autor de reportaje și materiale economice. 

Scroll to Top