Râmnicu Vâlcea, studiu de caz. Vechea boierime, muncitorimea socialistă, corupția de după 1990 și speranța generației a IIII-a

Dincolo de ”fudulia” noastră, mai mult sau mai puțin motivată, Râmnicu Vâlcea, ca așezare urbană nu a prea a însemnat mare lucru, la nivelul marilor orașe ale României, în existența sa de vreo 6 secole, sau mai bine spus, de vreo 180 de ani, odată cu intrarea acestui orășel în epoca modernă. La finele anilor 1900, orașul nostru numără vreo 10.000 de suflete, o combinație de boierime, funcționărime și agricultori bulgari. Dar era un oraș frumos care se întindea cam din dreptul actualei Arhiepiscopii și Podul Vinerea Mare până spre Olt. (Oltul curgând imediat în spatele gării, în zona Kaufland). Având singura mahala, exact zona de vis-a vis de 11 iunie, peste calea ferată, cam pe unde are Iliescu blocurile.

Era un oraș fără industrie (tăbăcăriile abia începeau să funcționeze) cu case boierești, cu grădini mari (actualul parc Mircea cel Bătrân, fiind o curte boierească inițial) și care se prelungea puțin spre Vlădești, unde se întâlnea cu arondismentele Aranghel și Inătești, foste terenuri mănăstirești (schitul avea 6 mori de apă) și cătune (vezi configurația străzilor din Petrișor, dimensiuni de ulițe sătești).

Râmnicu Vâlcea se extinde treptat după Al Doilea Război Mondial, dar în primele decenii, nu agresiv, se ridică blocurile cu un etaj de pe 22 decembrie (primele din oraș) și ajunge, la 48.000 de locuitori în 1965, din care însă predomină, în jur de 30.000 vâlcenii autohtoni. Restul vin odată cu mica industrializare raională, funcționărime, etc. De aceea orașul nu este stricat, se păstrează multe dintre clădirile vechi, singurul bulevard, fiind ”cel Mare”, de la statuie până spre comuna Goranu (Tudor Vladimirescu).

Lucrurile însă se schimbă odată cu reforma administrativă din 1968, când Vâlcea redevine județ iar Râmnicu Vâlcea, reședință. Când orașul intră în marile reforme industriale ale regimului. Reforme făcute agresiv, forțat, ca un tăvălug.

Două mari industrii modifică structural, demografic, mental, social Râmnicu Vâlcea, Dublând pur și simplu populația în doar 15 ani. Râmnicu Vâlcea ajunge în 1980 să aibă 94.0000 de locuitori! Industria mecano-chimică de pe platforma Râureni și industria hidro-energetică. Două comune sunt rase de pe fața pământului – Râureni și Căzănești iar la finele anilor 90, comuna Goranu. În anii 70, prin deschiderea prin care România lui Ceaușescu se împrietenise cu Occidentul Imperialist, împreună cu RFG-ul se construiește Combinatul Chimic, cu Franța se pun bazele hidroenergeticii, se importă tehnologie petru turbinele Kaplan, necesare hidrocentralelor. Se naște orașul industrializat Râmnicu Vâlcea. Dezrădăcinând din comunele României, o imensă generație de tineri din localitățile cooperativizate, care nu-și mai găsesc rostul la țară.

Sunt aduși în Râmnicu Vâlcea din toate regiunile țării oameni la combinat, la hidrocentrale, la uzinele sodice, la forjă. Pentru asta este nevoie de blocuri. Se contruiesc în primă fază cartierele Traian și Nord apoi uriașul Ostroveni. Inițial blocurile sunt calitative, (H-așuri, E-uri, P-uri), dar apoi nu mai contează (D-uri, N-uri, I-uri, C-uri sau chiar G-uri). Cutii de chibrite unde sunt aruncați la grămadă primii oameni de la țară (repartiții pe farbrică, pe uzină, pe trust, funcție de numărul de copii, de categoria de muncă, de apartenența la partid). Oameni care abia părăsiseră noroaiele ruralului. Mulți au venit cu gâinile, cocoșul, caprele chiar în balcon. Târziu, prin 1990. încă se tăiau porci între blocuri. În Nord, la calea ferată, oamenii de la bloc, aveau un mic spațiu în care își creșteau porcul și gâinile. ”Marele Coman” ia decizia de a dărăma tot centrul istoric, de a lăți la 4 benzi strada Traian, rade astfel pe 8 km pe ambele părți, case, curți și așa apare în Râmnicu Vâlcea, Bulevardul V.I. Lenin. Bulevard în urma căruia cad victimă hotelul Splendid și toate casele vechi cu arhitectură de început de secol XX. (Azi este venerat acest Coman).

În paralel apare și bugetărimea inerentă. (Se construiesc 12 școli, 7 licee, un spital nou). În doar 15 ani, spiritul Râmnicului vechi dispare, sub bocancul primei generații de orășeni pentru care migrația forțată spre urban este un update uriaș. Este un miracol. De la noroiul de pe uliță, buda din fundul curții, casa de chirpici, la apartament, cu alimentara în față, cu restaurantul în care își spărgea primele sau cu magazinul universal de unde își lua șifonier și televizor!

După 1985, acest spor demografic scade. Scade de fapt la nivel național, pentru că regimul a realizat catastrofa din rural, unde Ceapeurile nu mai aveau cu cine munci și satele se depopulau. Atunci se aferă curse muncitorești, se ridică în medie un bloc, două, în conune. Dar populația Râmnicului crește, fijnd în vigoare Decretul iar în 1992, avem vârful demografic, municipiul nostru numără 123.000 de locuitori. Adică în 30 de ani, populația se triplase. Cu o lume pestriță, eterogenă, dar în principal, din zona muncitoresc industrială. Nu cu o elită sau o intelighenție, ci oamenii care absolviseră școli profesionale sau licee industriale, oameni ai muncii. Smulși sau forțați de sărăcia din rural spre confortul din urban. De aceea, în 1989, la Râmnicu Vâlcea nu a existat o revoluție. Ar fi fost culmea! Trei sferturi din oraș erau beneficiarii unui salt social uriaș pentru condiția lor. Poate doar penuria de alimente din ultimii 5-10 ani să-i fi afectat. Dar comunismul pentru ei însemnase o nouă viață, cu cinematiograf, restaurant, trotuar, apă la chiuvetă și toaletă în casă. Însemnase emnacipare. Precum sovietismul pentru populații turkmene care trăiau în iurte până la colhoz și orașele cu curent și apă.

Am făcut această prezentare, ca să înțelegem următorii 30 de ani de după 1990. Aceasta este generația care a trebuit să construiască (ironic, nu?)”capitalismul” și ”democrația” în Râmnicu Vâlcea!

De aceea a ieșit ce a ieșit. Un retard uriaș al orașului, construirea unor elefanți cu picioare de lut – uzinele de stat într-o lumea capitalistă, corupția cronică, managerii socialiști de pe paltformă, capitaliștii care de fapt au fost niște smecheri cu bani la saltea. de prin securitate, de la la vin alcool sau din alte zone. Care au cumpărat primele active de pe piață. Râmnicu Vâlcea intră într-o zonă medieval-capitalistă, cu foști activiti PCR în funcții cheie în administrație. Tragem de ultimele active socialiste, se căpușează platforma Râureni până rămân acolo multe cadavre. Orașul nu are o societate civilă, nu are o zonă de ”intelighenția” (de unde???), speranțele apar abia cu maturizarea celei de a doua generații de orășeni. Dar trec ani iar orașul devine o enclavă, o cupolă mafiotă, o cârdășie între capitaliști autohtoni și directori de stat, o clasă parvenită ia naștere politic dar și în afaceri. Analfabeți, impostori, veleitari, oportuniști, umplu curțile acestor ”democrați”, se strecoară în politică, în administrație. Apar nume glorificate de ”Bărbați sau Femei” din zona capitalist-etatistă care dau sau nu binecuvântarea în politică sau în afaceri. Nimic nu trece de Topolog încoace.

Lumea culturală este una mediocră, este tot a generației despre care vorbim. Tot felul de ”mari prozatori,mari actrori, mari poeți, maeștri, maestre”, un cerc închis absolut grotesc de impostură. În această bulă numită Vâlcea. O impostură care lovește toate domeniile. Aproape 3 decenii se întâmplă asta.

Lucurile au luat totuși timid o altă turnură. Europa a ajuns și la Vâlcea într-un final. La această oră, economia este privată în mare parte. Oamenii sau Femeile care dădeau ora exactă în politic sau economic până în urmă cu 10 ani, se etompează. Vine din urmă generația a treia a Râmnicului, cea născută după anii 2000. Care intră în pâine, în vot. Ceva mai educată și care este sătulă de tot felul de analfabeți, impostori, șmecherași, camionagi, personaje politice semidocte. Chiar și presa din Vâlcea este ceva mai curată și mai unită! Lucrurile evoluează, nu atât de mult cum ne-am dori dar sensul este unul bun. Chiar dacă mai sunt nostalgici și cerșetori din epoci apuse, sensul este unul ireversibil.

Liviu POPESCU

Scroll to Top