In urmă cu 30 de ani, nu mai mult, Europa era tărâmul culturii. Al educației prin cultură. Nu ajungeai la marile universități europene dacă nu aveai un fundament de istorie, de limbi clasice, de matematici ptolemeice, de sociologie. Elita Europei se construia pe osatura unor valori sacre, valori care stăteau la baza principiilor liberale și democrației. Nu puteai ajunge la Sorbona sau Leuven dacă nu știai despre jeffersonianism sau detaliile Conferinței Helsinki 1975.
Europa se construise ca o Alma Mater, o uriașă agora a valorilor umaniste, un compendiu de democrație, în care elitele formau elite și elitele inspirau societăți
Dar ceva s-a întâmplat în acești 30 de ani. Un val care părea inițial inofensiv, un val umanitarist, pornit la Frankfurt, în mediile academice, a întrat ca un virus în sălile de curs. O teorie care spunea ca mai bine studiem abilitățile, adaptarea, deprinderile, în locul culturii sau esențelor care au formulat istoria.
Patrimoniul imaterial al Europei a fost înlocuit odată cu întrarea facilă în Europa a asiaticilor, orientalilor și africanilor. Un nou val de studenți bătea la ușă marilor universități europene. Și atunci cultura a întrat în plan secund fiind înlocuită de inteligenta empirica. Un stângism foarte periculos a devenit leader ideologic. Oricine are dreptul la educație universitara pe baza de puncte și grilă.
nu mai era nevoie de teze elaborate, de analize, de profunzimi, devenea suficienta egalitatea de șanse. Un congolez are aceleași șanse cu un belgian la educație academică. Cu riscul de a-l defavoriza pe tânărul belgian. Ulterior. Normal ca unui congolez nu ii poti pretimde politicile lui Solon pentru a-l admite intr-o universitate.
Astfel după 2000, educația academica Europeană nu mai este un grup select al geniilor Se deschide Sorbona și Oxford pentru tinerii de la Urziceni, din Mauritania, din Gaza. Rezultat? Scade totalmente matricea culturală, exigentele silogismului cultural, tinerii sunt salvați de criteriile sofiste de culoarea pielii, defavorizarea, victimologia națională devin criterii de a pătrunde în marile universități milenare ale Europei.
asa trebuie citit valul antisemit din 2023 din universitățile europene. Tineri și tinere care nu știu pe harta unde este West Bank, nu au auzit de holocaust (tema obligatorie de studiu universitar pana în 2000) nu știu sistemul politic din Gaza, da, aceștia ies în strada cu steagul palestinian. Nu cunosc istoria Palestinei, a semilunii fertile, sunt azi susținători indirect ai teroristilor Hamas
Esecul educației europene, renunțarea la exigenta educației prin cultura in favoarea educației prin grila, empiric pe discriminare rasiala și corectitudine politica sufoca azi Europa mitingurile pro palestiniene și antisemite.
este evident ca finalul conflictului din Orientul Apropiat se va termina cu înființarea unui stat palestinian independent dar nu prin dezintegrarea Israelului.
