În urmă cu nici 50 de ani, indiferent de pledoariile avocaților, o sentință în cazul Roșia Montană ar fi fost una favorabilă industriașilor și în niciun caz ecologiștilor. Paradigma resurse, industrie, eră industrială versus aer curat, pământ curat, patrimoniu era complet dezechilibrată. În favoarea celei dintâi. Organizațiile precum Green Peace erau privite ridicol, ironic și hăituite de baleniere, de petroliști, de mineri…
Procesul câștigat de societatea civilă împotriva unei industrii poluante extractivă este de fapt un pas important și o descifrare a viitorului, a noii ecuații care va guverna economia lumii pentru următoarele secole. Se schimbă așadat modul de abordare și se consolidează efectiv, depășirea granițelor epocii industriale.
Suntem de acum în plină epocă postindustrială iar procescul Verde câștigat de ONG-urile din România certifică acest aspect. Era previzibil dacă privim global declinul mineritului, chiar al petrolului și al altor semnale care arată că lumea se schimbă valoric și de exemplu industria aurului, care la începutul secolului al XX-lea era o cheie de boltă în plin avânt al Epocii Industriale, azi nu mai contează.
Tehnologiile și modul de transformare al metropolelor în zone verzi, industria coloșilor, a acelor mamuți cu furnale apune în detrimentul industriilor mici de laborator în care produsele sunt altfel obținute, cu mai puțină poluare și mai multă inteligență, înseamnă evoluție. Iar România se înscrie pe această curbă, devine un stat civilizat. O industrie a aurului bazată pe cinauri și alte otrăvuri mai este definită pe glob în zone de lumea a III-a, acolo unde aceste conglomerate industriale mai practică o astfel de economie demnă de secol XX. Unde populațiile ieșite din junglă se bucură pentru câțiva dolari, chiar dacă bolile profesionale îi descompun sau îi omoară la 40 de ani.
Procesul câștigat de ONG-urile verzi împotriva lui Gabriel Resources trebuie privit la scară globală și este doar primul, un element decisiv care prefațează cum va arăta lumea în viitor. Așadar era firesc ca România să câștige acest proces. Când vorbim de Green Deal, de reducere de emisii, de energii alternative, când toate industriile vechi se reduc ca geografie economică, elementul ”conservator” se subțiază. Victoria de la finele săptămânii trecute este o victorie a ”globalismului”, a noii generații de tineri care au modificat structura funcțională a societăților și marilor metropole. A tinerilor care merg cu bicicleta la job, care preferă un week-end în natură și care au desființat a doua bandă de circulație a bulevardelor marilor orașe, transformând-o în parc și în alee de plimbare cu câțelul.
Este generația pe care mulți o critică pentru că nu respectă tradițiile, contestă sacrificiile animalelor, anulează imaginea oțelarului din față furnalului, îl scoate pe miner din mină ca să poată trăi mai mult de 60 de ani, fără a muri se silicoză.
Rezultatele se vor vedea pe parcurs, odată cu avansul tehnologiei de înaltă calitate. Treptat vedem aceste rezultate pe stradă, cu înmulțirea mașinilor verzi, vedem în casă, unde tehnologia sporește confortul unei gospodării și elimină timpul și efortul fizic, interentul și cardul care elimină masa monetară, facturile la curent care scad odată cu panourile fotovolatice de pe casă, de pe câmpuri, hidrogenul care înlocuiește gazul. Utilajele care anulează pe șantiere omul cu târnăcopul, noile blocuri care se construiesc peste tot în lume, pline de vegetație. Apune lumea marilor oțelării, a minerior înnegriți de cârbune, apele devin mai curate. Înmulțim zimbrii, repopulăm planetă prin tehnologie cu specii pe care în urmă cu 100 de ani le vânam pentru economie și pentru a cumpăra divelor haine de blană. Pe același segment, colierul de aur va dispărea din cadou, femeia va prefera cadou o excursie în Zanzibar decât un aur scos de un miner intoxicat cu cianuri și o văduvă din Munții Apuseni, rămasă cu 5 copii minori acasă.
Procesul Roșia Montană este de fapt Victoria Lumii Noi împotriva Lumii Vechi. A globaliștilor cu ochelari împotriva industriilor ancestrale. O victorie a civiliației împotriva retardului.
Liviu POPESCU
