În prezent rata de analfabetism nu mai este o problemă în România. Potrivit ultimului recensământ, doar 1% din populația țării noastre nu știe să scrie sau să citească. A nu se confunda analfabestismul în sens clasic cu cel funcțional. Este o mare diferență, cel de-al doilea ține de discernământ, capacitatea de a înțelege o frază, de identifica sensuri, de analiză, de autonomie rațională. Ceea ce din păcate, la noi este destul de mare.
Dar acest analfabetism funcțional are rădăcini adânci istorice, având undeva la baza fundamentul analfabetismului clasic, pentru că este evident, cine a început să scrie sau că citească târziu, toate celelalte dezvoltări cognitive, recepția informațiilor a venit mai greu și a fost nevoie de generații pentru update-uri. Altfel spus, la oamenii citiți acum 100 de ani, generațiile care le-au succedat au fost mult mai avansate decât generațiile care erau analfabete acum un secol. Decalajul s-a păstrat din păcate și azi. Din multe puncte de vedere.
Dar să vedem care era harta analfabetismului în 1930 în România.
Populația României (inclusiv Basarabia și Bucovina) era de 14.528. 878 de locuitori. Dintre aceștia 6. 200.568 erau neștiutori de carte. Adică 42,7% din populația României o reprezentau acei analfabeți.
În Oltenia aveam 50,2% analfabeți, în Muntenia 42,1%, în Moldova 42,7%, în Dobrogea (cu tot cu Cadrilater) 46,9%, în Transilvania 31,6%, în Banat 27,9% și în Crișana și Maramureș 38,3%. În Basarabia aveam un procent de 61,4%, iar în Bucovina 34,2%.
Așadar, cu excepția Basarabiei, Oltenia avea cel mai mare grad de analfabetism din România iar Banatul era zona cea mai alfabetizată. Asta spune multe și despre dezvoltarea economică ulterioară a zonelor.
Raportat la Oltenia, Vâlcea și Doljul aveau cea mai mică rată de analfabeți – 49,4% ambele județe. Gorjul și Mehedințiul cea mai mare 51,3%, Romanați avea 50,1%.
În județul Vâlcea, dintr-o populație de 196.085 locuitori, neștiutori de carte erau 96.932. Deci de aici am plecat. Noi ca vâlceni și noi ca olteni. Din păcate de pe ultimele locuri.
În Muntenia, Ilfovul era cel mai alfabetizat județ cu doar 30,2% analfabeți. Vlașca și Telorman erau cele mai analfebete județe – 61,3% și 55,8%
În Dobrogea, județele românești Contanța și Tulcea aveau 36,5%, respectiv 45,5%, cele bulgărești având procente mai mari (Durostor 61,4%)
În Moldova cel mai bine stătea județul Covurlui (Galați) cu o rată de analfabeți de 30,1%. Singurul județ cu o rată mai mare de analfabeți de 50%, fiind Dorohoi cu 52,4%. În Iași, rata de analfabeți era de 37,4%.
În Bucovina românească, județul Câmpulung (component actuala Suceava) avea un grad de analfabetism de 28,2%, cel mai slab fiind județul ucrainean de azi Storojneț cu 43% analfabeți. Cernăuțiul avea un grad de analfabeți de 31%.
În Transilvania, județul Brașov era cel mai titrat județ cu un grad de analfabetism de doar 13%, urmat de Sibiu cu 14,7% rata de analfabeți. Actualele județe maghiare aveau un grad de analfabetism foarte redus: Odorhei 14,9%, Trei Scaune (Covasna): 15,7% și în Târnava Mare 16,3%. Județul Someș era cel mai analfabet cu 51% urmat de Hundoara cu 48%. Rata de analfabetism în Cluj era de 35%.
În Banat, Timișul avea o rată de analfabetism de 19,9%. Aradul avea o rată de 30%, Maramureșul însă avea 61% rată de analfabetism.
Așa arată harta titraților din România din 1930. Din păcate, această hartă a analfabetismului de ieri, ar putea coincide cu harta analfabetismului funcțional de azi. Este istoria noastră, că ne place sau nu, este adevărată.
Liviu Popescu are 15 ani vechime în presa scrisa și TV.Editorialist, analist politic, fost corespondent AGERPRES, colaborator TV și la diverse publicații locale şi naționale, autor de reportaje și materiale economice.
