Vorbim de o generație extrem de mobilă, smart, una dinamică, aflată în expansiune geografică și socială. Ea germinează în marile orașe economice ale României și, potrivit statisticilor numărul lor a depășit 1,2 milioane de salariați. Au vârste cuprinse între 25 și 45 de ani. Lumea îi definește drept corporatiști, neomarxiști, globaliști, funcție de gradul de percepție al receptorului. Eu îi definesc drept generație europeană sau un contingent de tineri care s-au născut și educat fără o raportare la miturile zonei, pământului….
Cine sunt ei și de ce este bine că sunt? În primul rând nu sunt intelectuali. Nu fac parte din diviziunea clasică a cuvântului. Nu vorbim de o aristocrație a cărții, a filarmonicilor, a costumelor cu cravată și pipă. Nu e vorba de o elită a culturii. Ci o elită a societății mai degrabă. Au studii superioare și sunt asumați în jobul pe care îl practică. S-au angajat de ce mai multe ori direct de pe băncile facultății. În primii ani la o shaormerie sau la un pub, pentru a exersa câmpul muncii, ulterior, în anii terminali deja au întrat în zona serviciilor-vânzări, marketing sau IT. Nu sunt sentimentali conservatori, sexul este doar un instrument de socializare, sunt foarte practici și pragmatici. Scopul lor este cariera și o carieră cu venituri bune. De aceea treptele inițiale de formare. Sunt foarte inteligenți și foarte grăbiți. Nu stau să umple bibliotecile la refuz, culeg doar ce este util și trec prin malaxorul rațiunii ce folosește și ce e balast.
Au cu totul alte principii dar sunt în zona eticii. Dar nu etica ecleziast duhovnicească, ci o etică socială. Bazată pe adevărul spus direct, onestitate, corectitudine, responsabilitate. Nu înțeleg ascunzișul, au doză de umor și se plictisesc rapid de chestiile alambicate. Nu suportă minciuna, corupția, relațiile, pilele, munca la negru. Banii la negru. Li se pare firesc să aibă servicii bune, să aibă condiții de viață potrivit eftortului lor de a munci. Pentru că da, sunt workoholici. Sunt în stare să stea la un birou și 12 ori pe zi, de luni până vineri, pentru că nu pasiunea pentru domeniul de muncă, ci pasiune de a munci este mare, Pentru că ei știu că lucrează pentru venituri de minim 2000 de euro lunar. Vor să aibă bani, să poată face rate la case, mașini, electrocasnice, să vadă India sau Australia și aurora boreală. Să nu se uite la prețuri în restaurant sau la îmbrăcăminte. Nu, nu iau lucruri scumpe, ci au o politică a calității. Se însoară sau intră într-un concubinaj permanent după 30 de ani. De regulă cu unul sau una dintre colege, după ce au ”socializat” cu mai mulți dintre ei. Dar nu au ranchiună. Dar din acel moment încep să construiască ideea de familie.
Au pretenția ca orașul să le ofere mai mult. Da, deși nu fac parte din aristocrația culturală, întotdeauna un teatru bun sau o premieră la cinema este binevenită sau un concert de week-end la pub sau un ”dancing cu o beție zdravănă” sunt evenimente binemeritate. Sunt amatori de mers cu bicicletele duminica. Nu contează dacă au colegi nepalezi sau vietnamezi, homosexuali sau alte religii. Lingua franca oricum este engleza pentru această generație. Au un simț sau un miros al prostiei și ridicolului prompt. Nu-și bat capul cu Ciolacu sau Simion, îi persiflează rapid și ii consideră balast de ipocrizie și prostie. Merg sau nu merg la vot. Dar nu aleargă după mituri. Dacă votează pun ștampila pe oameni ca ei sau pe cei care nu ii vor deranja economic sau social. Niciodată nu vor lipi afișe,nu se vor gudura pe lângă șefi de partide, pentru vreo funcție, nu vor sinecuri. Dacă intră în politică o fac pentru debaiting, într-o zonă emancipată. Teorii de genul ”colonie, ambasade” sunt persiflate și aruncate la coșul cu mediocrități.
Social sunt foarte politicoși, indiferent cu cine au contact. Nu au aroganțe, nu intră în superiorități. Gândesc însă matriceal. Vor detesta tot ce vine dinspre Rusia, sunt părți ale societății democratice, trăiesc în zona firescului. Merge pe un calapod antidictatură, antidogme…
Fie locuiesc în cartiere cu barieră, fie în case la perferia orașelor, unde se întâlnesc la un barbecue și bere în week-end. De regulă între ei. Au o flexibilitate a jobului, se pot muta la Copenhaga sau Amsterdam, fie în cadrul aceleiași corporații sau în altele unde sunt plătiți mai bine. Și se adaptează perfect în noile spații.
Religioși? O parte sunt agnostici, alții au religia lor, discret așezată într-o cruciuliță sau o mică icoană, îndreptată, la birou cu fața spre ei, nu spre exterior. Dar nu umplu aleile mănăstirilor la pelerinaje. Și nu fac diferențieri. Pentru că amicii sau colegii de birou lor sunt fie musulmanu, hindu sau evrei.
Economic ei fac parte din clasa de mijloc înaltă, companiile la care lucrează, IT, financiare, telecomunicații, vânzări, consultanțe, industriale high – Tech sau antreprenoriat asigură mare parte din PIB-ul României. Și sunt plătiți bine pentru că a așa, cum am spus, au doză de perseverență și de efort uriaș, pentru că recompensele pe care le așteaptă sunt mari.
Foarte important, nu cred în tabuu-uri, în supersitiți, în simbolistică. Dacă se imbracă într-o ie, o fac pentru că respectiva haină are un design frumos nu pentru că nu știu ce rezonanțe metafizice rezidă în borangic. Nu cred în predestinare, nu se mulțumesc cu ”asta e”. Nu suportă să dea șpagă, să se intervină telefonic. Dacă au mirosit că au în față, ”vreo pilă”, ironia și atitudinea lor merge până la a disloca acest intrus. Sau vreun funcționar sinecurist, prost tămâie.
De ce sunt numiți globaliști, marxiști, universaliști? Depinde de receptorul, de cel care îi privește. Și de gradul de evoluție și discernământ al privitorului. Cu cât este mai jos pe scara evoluției, cu atât este mai virulent cu această generație. Sărăcia, incompetența, conservatorismul fraudei, coruptul, amatorul de corupție, va avea întotdeauna un mesaj critic la adresa acestor metropolitani. În cel mai fericit caz sunt numiti cosmopoliți. Li se mai spune soroșiști, asta pentru că în societățile est europene, după căderea comunismului, miliardarul Soros a investit în multe fundații socio-politice pentru democrație, pentru societăți deschise. În educarea noilor generații, spre acest mod simplu, direct și principial de a trăi viața. Pentru a diminua cât mai mult teocrațiile și autocrațiile. Un stat democrat liberal este mai propice dezvoltării economice și bunăstării decât un stat mitologic, naționalist sau ultrareligios.
De ce marxiști sau neomarxiști? Pentru că, pentru această generație, drepturile elementare ale omului sunt universale și sunt prioritare drepturilor statului. Pentru această generație, statele nu au dreptul să abuzeze o populație, o minoritate, nu au acest drept suveran. Cetățeanul, fie că e somalez, român, papuaș, rus, ucrainean, olandez are aceleași drepturi la viață, intimatate, în detrimentul statului. Aici rezidă vaga legătură cu doctrinele lui Marx. Despre egalitarism și lipsa granițelor.
Eu nu fac parte nici din categoria analizată. Nu am cum. Sunt născut prea devreme pentru a ajunge aici, am apucat o bună parte din educația mitologic comunistă. În schimb fac parte din generația care îi încurajează și investește emotional în ei. Am mai multă încedere în corporatistul de la Cluj decât în adepții lui Puric. Corporatistul de la Cluj sau din Oradea este civilizat și politicos, nu urlă, nu blesteamă, nu e isteric, nu înjură, nu te-ar omorî sau ucide pentru că ai altă opinie. În cel mai nefericit caz de te ia peste picior.
Liviu POPESCU
