Am absolvit Politehnica București, când se numea IPB și atât, la una dintre prestigioasele facultăți care mi-a oferit șansa de a lucra inginer mai bine de 8 ani, chiar în domeniul hidroenergeticii. Inițial în București, ulterior, acasă la Vâlcea și pe alte șantiere din Sibiu și Hunedoara. Sunt un politehnist, noi, aștia care am stat prin Regie suntem o castă, o frăție, o mistică a cifrelor. Suntem fundamentaliști dar frați pe viață. Oriunde am fi în lumea, ceva ne leagă, ceva invizibil..dealurile politehnicii, OZN-ul rectorat, frigurile, sesiunile, cartofii prăjiți, cârciumile, mândrele, toate au fost un ansamblu de factori care ne-au pregătit pentru viața de azi, Diagramele Fier Carbon, integralele, șirurile, termondinamica, ecuațiile, determinanții etc.
Faptul că Polithenica ar avea planuri de a construi la Râmnic un campus universitar sună foarte bine. Dar suntem în plin an electoral. De aceea, orice eveniment care nu a ajuns la punctul de concretizare ne pune în gardă. Sunt unul dintre susținătorii învățământului universitar de stat la Râmnicu Vâlcea. De altfel, așa am pătruns în presa locală. Printr-un comentariu scris în 2008, pe forumul ziarului Curierul de Râmnic, fiind încă inginer în acea vreme, un comentariu pe care jurnalistul Silviu Popescu l-a apreciat și l-a publicat a doua zi ca pe articol. În acea argumentație arătam toate punctele care necesită existența la Râmnic a unui învățământ superior de stat tehnic – energetic, chimic, info, mecanic și chiar de inginerie economică. Motivele erau multe dar unul dintre ele tocmai acesta era, de a construi o elită, o intelighenție care să transforme mentalitatea unui oraș mediocru, să îi ofere culoare, substanță și viitor. Profunzime, să fim azi ca Sibiul, ca Alba, ca Mureșul și de ce nu, chiar ca Piteștiul sau Târgoviștea.
Din păcate, din anul 2008 și până în prezent, nimeni din conducerea municipiului și a județului nu a considerat acest dezidserat unul prioritar, deși prin PNRR s-au alocat fonduri pentru campusuri universitare.
Acum vine această temă. Normal că suntem ezitanți, normal că suntem în an electoral, normal că orice spus acum, are și această desinență de a fi o fentă, o petardă, o fumgenă. Poate că nu e așa. Poate că Mihnea Costoiu va spune cu matematica pe masă, pașii sau etapele concrete ale unui astfel de proces. Bine ar fi și Râmnicu Vâlcea ar câștiga înzecit dacă reușește să păstreze acasă zona inteligentă a tinerilor dintre 18 și 25 de ani. Nu, ne referim la abolvenții de 10, aceștia vor studia fie în afară, fie în marile centre universitare din România. Dar, vor fi și acei absolvenți de 7 sau 8 care au șansa unor studii politehnice la ei acasă.
Dar până atunci, să nu facem campanie electorală, cu Politehnica. Este ca ca și cum l-ai pune pe Gută sau Gheboasa să cânte jazz la Filarmonica. Una este una alta este alta. Da, se poate vorbi de Politehnica în campanie dar cu actul în mână semnat. Cu o certitudine. Până atunci unii vor spune că e o petardă, alții se vor lăuda cu promisiuni.
Înainte de a fi jurnalist sunt inginer. Și ca oricare inginer, iubesc lucrurile concrete. Nu probabilitățile. Sunt jurnalistul care în 2008 cerea autorităților învățământ universitar de stat la Râmnicu Vâlcea. O voce în deșert atunci..Unii chiar râdeau.
Faceți-o și apoi vorbim. Eu voi rămâne în presă și după 9 iunie 2024 și în 2025 și 2026, și 2027 etc. Voi vedea atunci dacă Politehnica București va avea o subsidiară la Râmnic. Și dacă nu va avea…
Dar până atunci nu luați numele acestei mari universități românești în discursuri de campanie. Vă rog frumos, în numele politehniștilor vâlceni.
Liviu POPESCU
